EI AU FOST PROFESORII NOȘTRI. I.P.B. - Facultatea Electronică și Telecomunicații, promoția 1951-1956

  CUPRINS:
Introducere 11

Cap. 1. Marxism leninismul de la teorie la practica (Nona Millea) 13

Cap. 2. Nicolae CIORANESCU (ziarul “Adevarul”) 21

Cap. 3. Remus RADULET (Aurel Millea, Nona Millea) 29

Cap. 4. Tudor TANASESCU (Edmond Nicolau) 45

Cap. 5. Gheorghe CARTIANU (Adelaida Mateescu) 55

Cap. 6. Radu VOINEA (Aurel Millea, Andrei Ciontu) 63

Cap. 7. Alexandru SPATARU (Aurel Millea, Alex. Popovici) 73

Cap. 8. Edmond NICOLAU (A. Millea, Al. Popovici, Nona Millea) 81

Cap. 9. Adelaida MATEESCU (Grazziela Niculescu) 89

Cap. 10. Mihai DRAGANESCU (Nona Millea) 93

Cap. 11. Alexandru TIMOTIN (Florin Tanasescu) 97

Cap. 12. Sergiu CONDREA (Adelaida Mateescu) 101

Cap. 13. Roman STERE (Lucian Nica) 105

Cap. 14. SUPLIMENT: Momente hazlii in cursul timpului 109
  PREZENTARE:
  PREFATA:
PROFESORII CARE NE-AU MARCAT VIATA

Majoritatea profesorilor au fost deosebit de bine pregatiti profesional, insa dintre acestia au fost cativa care s-au detasat prin modul de predare a materiei, comportamentul la examen, modelul de viata morala, atitudinea in fata dificultatilor de orice tip etc... Ne-au marcat in special - pe parcursul anilor de studii - profesorii Nicolae Cioranescu, Remus Radulet, Tudor Tanasescu, Gheorghe Cartianu, Radu Voinea, Alexandru Spataru si Edmond Nicolau. S-au distins de asemenea prof. Adelaida Mateescu, Mihai Draganescu, Sergiu Condrea, Roman Stere.

Dintre personalitatile prezentate, Tanasescu si Cartianu fac parte din precursorii invatamantului electronic din Romania. Activitatea lor acopera prima jumatate de secol XX compusa din doua generatii de ingineri. Primii (Vasilescu-Karpen, Hurmuzescu, Giurgea, Augustin Maior) sunt nascuti inainte de Razboiul de Independenta al Romaniei. Acestia au urmat o scoala superioara si/sau doctoratul la Paris sau la Budapesta si Viena, apoi au revenit in tara pentru a-si desfasura activitatea. Au adus cu ei si au promovat in toata activitatea lor cultura performantei - lucrarile lor constituind o baza solida pentru urmasi. Cea de-a doua generatie, Tanasescu, Cartianu, Iancu Constantinescu, Necsulea, Sergiu Condrea - nascuti inainte de Primul Razboi Mondial - au obtinut diplomele de inginer in Bucuresti si unii au plecat la Paris, Londra sau Viena doar pentru a-si desavarsi pregatirea printr-un doctorat. Acest fapt s-a realizat prin efortul cu totul deosebit al prof. Vasilescu-Karpen, caruia ii datoram invatamantul politehnic si in mod special pe cel de profil electric, despre care acad. Remus Radulet scria: „Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii romanesti, nenumarate generatii de ingineri educati de eminentul om de stiinta si distinsul profesor-inginer vor pastra vesnic vie amintirea celui ce s-a straduit sa ridice stiinta si tehnica romaneasca la nivelul preocuparilor tehnicii mondiale”.

Aici trebuie facuta o mica precizare. Scoala de Poduri si Sosele - derivata in 1881 din Academia Domneasca infiintata in 1694 din initiativa lui Constantin Brincoveanu si transformata in scoala cu limba de predare romana in 1818 din initiativa lui Gheorghe Lazar - scotea ingineri doar in 3 specialitati; ingineri constructori, ingineri mecanici si electricieni si ingineri de mine si industriali. Primul curs de electrotehnica a fost introdus in 1905 si primii ingineri electrotehnicieni (nu electromecanici) au iesit in anul 1948.

Personalitatile primei generatii si in mod special prof. Vasilescu-Karpen fiind intr-adevar niste somitati au adunat in jurul lor figuri proeminente, care au actionat si in afara domeniului radio, dar conex cu acesta, de exemplu ing. Busila - multi ani presedintele CER.

Primii lor discipoli - Cartianu, Tanasescu, Condrea - au ajuns si ei la maturitatea profesionala profesori universitari, au creat la randul lor scoli si au avut discipoli. Langa acestia s-au format si au activat alte nume mari ale scolii Politehnice din Bucuresti - prof. Spataru, prof. Nicolau s.a.

Generatia noastra a fost beneficiara acestor scoli - fiind primii absolventi ai unei facultati de Electronica din Romania, in 1956.

Eforturile primilor profesori implicati in domeniul electronic si a generatiei create de acestia au urmarit formarea unei elite tehnice comparabile si compatibile cu cea din tarile avansate. Aceasta elita tehnica, care a atins masa critica in a doua jumatate a secolului XX, este cea care a ridicat industria electronica din Romania, industrie devalizata imediat dupa 1990 de minti diabolice, care au promovat in jurul lor in functii de conducere analfabeti functionali.

In memoria marilor nostri profesori, prezentam cateva date despre acestia - si pareri ale unora care le-au fost contemporani.

Autorii
  CUVINTE CHEIE: