ISTORIA PROIECTULUI APA GREA - ROMANIA

  CUPRINS:
1. Introducere 7
2. Consideratii generale privind apa grea 11
3. Tehnologii de fabricare pentru apa grea si principalii producatori pe plan mondial 17
4. Batalia pentru apa grea 23
5. Programul Nuclear National (PNN) 25
6. Bazele procesului de schimb izotopic H2S-H2O (GS) 28
7. Distilarea izotopica (DW)31
8. Scurta prezentare a fabricii de apa grea de la Turnu Severin 35
9. Produse 40
10. Materii prime, auxiliare, utilitati. Efluenti si emisii in exterior 43
11. Inceputul apei grele in Romania 47
12. Instalatia pilot - Uzina G 49
13. Fabricile de apa grea din Canada 57
14. Programul nuclear argentinian 62
15. Apare o noua tehnologie 65
16. Fabrica de apa grea se amplaseaza la Cernavoda 68
17. Turnu Severin - amplasamentul final 75
18. Masuri de protectie specifice amplasamentului 81
19. Primul director al Combinatului Chimic Drobeta 87
20. Echipa de proiectare 92
21. Ne mutam in casa ... veche 97
22. Premizele elaborarii proiectului 101
23. Cum am elaborat proiectul 106
24. Unele particularitati ale proiectului de montaj conducte 116
25. Avizarea proiectului 119
26. Fabricarea si montarea echipamentelor 122
27. Incepe extinderea combinatului 126
28. Pornirea combinatului 130
29. Vizite pe santier ale conducerii partidului si statului 137
30. Dupa revolutie 143
31. Apa saracita in deuteriu (ASD) 150
32. Efectele benefice ale proiectului „Apa Grea“ 153
33. Incheiere 156
ANEXE161
Anexa 1. Colectivul de realizare a proiectului 163
Anexa 2. Lista obiectelor principale din cadrul Combinatului Chimic Drobeta 166
Anexa 3. Despre hidrogenul sulfurat168
Anexa 4. Certificat de Inventator - Instalatie pentru separarea deuteriului prin schimb izotopic173
Anexa 5. Certificat de Inventator - Procedeu pentru protectia suprafetelor din otel carbon din instalatiile de fabricare a apei grele174
Anexa 6. Declaratie175
Anexa 7. Harta Judetului Mehedinti178
BIBLIOGRAFIE179
  PREZENTARE:
Inainte de a ma apuca sa scriu aceasta carte, am stat mult pe ganduri. Cea ce m-a determinat in final, a fost aparitia cartii „APA GREA - DROBETA“ scrisa de dl. ing. Marcel Nica, fost inginer sef la combinatul de apa grea. Cartea domnului Marcel Nica, aparuta in anul 2014, descrie realizarea fabricii de apa grea, vazuta prin prisma beneficiarului si are la baza agenda personala in care a notat toate evenimentele cu date precise, in ordinea desfasurarii lor, incepand cu deschiderea santierului. Sunt descrise in ordine cronologica toate vizitele demnitarilor de partid si de stat pe santier, evenimentele din viata beneficiarului, modul de colaborare cu Centrala termica de la Halanga, care furnizeaza aburul pentru combinatul de apa grea, evenimentele petrecute pe plan local dupa revolutia din 1989.
Scrisa sub forma de pamflet, cartea este realista, placuta si se citeste usor. O recomand tuturor care sunt interesati de istoria apei grele in Romania.
Spre deosebire de dansul, eu nu am notat niciodata evenimentele, asa incat tot ce am scris se bazeaza pe amintirile mele, pe scrieri apartinand altora sau pe informatii gasite pe internet. Pentru textele care nu imi apartin, s-a mentionat sursa chiar in capitolele in care au fost introduse si sunt tiparite cu litere inclinate. Scopul introducerii acestor texte, ad litteram, este acela de a obtine o acuratete mai mare a elementelor si datelor prezentate.
Menirea acestei lucrari este de a prezenta, inca de la inceputuri, istoria mai putin cunoscuta a apei grele din Romania si in special modul de realizare a proiectului, avand in vedere ca aceasta fabrica reprezinta o realizare inginereasca de exceptie, la constructia careia au participat mii de oameni, incepand cu cei din cercetare, proiectare, din uzinele constructoare de utilaje si echipamente, constructorii care au lucrat pe santier si in final beneficiarul. Toate acestea sunt descrise prin prisma si cu ochii celui care a condus acest proiect, in calitate de Director de proiect. Un alt argument, care m-a determinat sa scriu aceasta carte, este faptul ca, daca peste ani, cineva care nu a trait aceste evenimente va incerca sa afle mai multe din istoria apei grele, va avea multe informatii la prima mana, direct de la sursa.
De multe ori, in diferite capitole, am folosit persoana intai, dar aceasta nu inseamna ca m-am referit intotdeauna la mine, ci functie de context, este vorba despre mine sau despre echipa mea. M-am intrebat de multe ori, de ce nici inainte, nici dupa revolutia din decembrie 1989, nu s-a spus nimic despre acest proiect. Nimeni nu a apreciat pe cei care au fost implicati in acest proiect, oameni care au ramas necunoscuti. Din acest motiv am dorit ca munca si eforturile lor, in domeniul propriu de activitate, sa fie cunoscute publicului, caci in final tot ce au realizat acestia, a contribuit la cresterea potentialului tehnic si a competitivitatii industriei romanesti pe plan international. Din nefericire aceasta industrie nu mai exista astazi. Daca in aceasta carte ma refer in mod special la proiectare, aceasta se datoreaza faptului ca eu insumi am condus acest proiect si cunosc cel mai bine acest domeniu.
Pana acum nu am auzit ca vreunul din participantii la acest proiect deosebit, a carui valoare se ridica la cca. un miliard de dolari (la nivelul anului 1989) sa fi primit multumiri, o diploma, o decoratie sau orice altceva, care sa recompenseze, cel putin simbolic, efortul depus. Dupa 25 de ani de la punerea in functiune a fabricii de apa grea, la recomandarea dlui. academician Marius Peculea, caruia ii multumesc pe aceasta cale, am fost primit ca membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, pentru realizarea proiectului instalatiei de apa grea. Astazi, multi din participantii la acest proiect nu mai sunt printre noi, iar o alta parte sunt pensionari. Din nefericire, know-how-ul pentru proces si echipamente s-a pierdut, astfel incat Romania nu mai poate construi o alta fabrica de apa grea. IPROCHIM, care a fost proiectantul general al combinatului de apa grea, practic nu mai exista.
Cartea de fata nu este o lucrare stiintifica sau tehnica, iar cel care o citeste nu trebuie sa-si imagineze ca de acum inainte a devenit specialist in tehnologia apei grele. Cartea este bazata, in mare parte, pe amintiri aduse la suprafata dupa multi ani, dar pentru a intelege cum s-a realizat acest proiect, au fost incluse si unele capitole tehnice, care prezinta simplificat tehnologia de obtinere a apei grele, pentru a permite cititorilor care nu au o pregatire in domeniu sa inteleaga cele prezentate. Cei care citesc aceasta carte trebuie sa aiba totusi o cultura tehnica, respectiv cunostinte de chimie si fizica la nivel mediu, pentru a intelege ce inseamna apa grea, respectiv procesul de fabricatie si utilizarile acesteia. In cazul in care nu au astfel de cunostinte, sper ca vor intelege totusi mesajul pe care doresc sa il transmit in celelalte capitole ale lucrarii.
Inainte de a ma ocupa de apa grea am lucrat, majoritatea timpului, in domeniul industriei de ingrasaminte chimice cu azot si m-am ocupat, in mod deosebit, de fabricarea amoniacului. Nu cunosteam nimic despre apa grea. Nici la facultate nu am invatat nimic despre apa grea. Intr-o dimineata a anului 1974, pe cand eram la institut, m-a chemat la dansul directorul tehnic al sectorului nostru de ingrasaminte, dl. Nicolae Popovici care era impreuna cu un domn mai in varsta pe care nu il cunosteam. Domnul respectiv era Marcel Timus, fostul director al Institutului de Proiectari pentru Industria Petroliera din Ploiesti (IPIP), care in perioada respectiva era director la Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara (CSEN).
M-au intrebat cat sunt de incarcat si mi-au explicat ca Romania intentioneaza sa construiasca o fabrica de apa grea, care sa fie folosita la reactoarele nucleare de la Cernavoda, care urmau sa fie construite pe baza licentei canadiene. Proiectul fabricii de apa grea urma sa fie cumparat integral din Canada care avea astfel de fabrici si sa fie adaptat la teren in Romania. Avand in vedere experienta mea, mi s-a propus sa accept sa fiu sef de proiect pentru aceasta investitie, explicandu-mi ca voi fi un fel de voiajor peste ocean, care va tine legatura cu partea canadiana, careia ii revine intreaga responsabilitate a proiectului.
In acea perioada, nefiind foarte incarcat cu alte lucrari de proiectare, am acceptat propunerea respectiva, in sinea mea fiind foarte bucuros de ce noroc a dat peste mine. Dar vorba proverbului, „de-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi“. Nici prin cap nu mi-a trecut ce responsabilitate imi asumam si la ce stres voi fi supus. Atunci cand am acceptat aveam 35 de ani, eram tanar, dar realizasem deja doua proiecte pentru doua fabrici de amoniac de mare capacitate. Mi s-a spus sa stau de vorba cu dna. ing. Anisoara Manciulescu, colega mea de serviciu si de birou, care pana atunci se ocupase de aceasta problema. Dna. Anisoara Manciulescu era o persoana deosebita. Era o doamna in adevaratul sens al cuvantului, culta, avea ore la Politehnica din Bucuresti, la Catedra de procedee si aparate in industria chimica, al carui sef era profesorul Em. Bratu, o somitate in domeniul respectiv. Din punct de vedere al pregatirii teoretice, dna. ing. Manciulescu era peste noi, inginerii obisnuiti. Singura documentatie pe care am gasit-o la dansa a fost o oferta preliminara pentru o fabrica de apa grea, avand capacitatea de 360 t/an, transmisa de firma Lummus, care asigurase si engineeringul pentru fabricile de apa grea din Canada. Mi-a spus, de asemenea, ca s-au mai facut o serie de studii de amplasament si ca amplasamentul selectat este cel de la Malaia, pe valea Lotrului.
Am citit oferta, dar nu am inteles mare lucru. Am retinut ca tehnologia are la baza schimbul izotopic la doua temperaturi in sistemul hidrogen sulfurat (H’2S)-apa (H2O) sau GS (Girdler Sulphide), si ca in instalatii se gaseste o mare cantitate de hidrogen sulfurat gazos, la presiuni si temperaturi relativ ridicate. Hidrogenul sulfurat este un gaz toxic, coroziv, exploziv, reprezentand un pericol deosebit pentru oameni si imprejurimi, in cazul in care scapa din instalatii. Acesta este modul in care am fost introdus in proiectul de apa grea.
Privind acum retrospectiv, proiectul de apa grea nu a avut soarta buna pe care o merita. In final, s-a renuntat la cumpararea din Canada a proiectului fabricii de apa grea si s-a dorit un proiect romanesc. S-a interzis importul de materiale si echipamente si s-a dispus ca toate acestea sa fie asimilate din tara. S-a fortat punerea in functiune a instalatiilor, ceea ce a condus la deteriorarea unora dintre ele si la necesitatea intrarii lor direct in reparatii capitale. A crescut timpul de intrare in regim de functionare normala si s-au creat riscuri majore si inutile pentru personalul de pe amplasament si populatia din imprejurimi. Trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat nimic. In final s-a demonstrat ca proiectul romanesc este viabil si competitiv, la nivelul instalatiilor canadiene, daca este exploatat corespunzator.
Dupa revolutia din 1989, au aparut unele persoane, care doreau sa se inchida fabrica de la Turnu Severin si sa se aduca apa grea din import. In acest fel, se puteau obtine unele avantaje materiale care nu erau de neglijat. Neregulile din planul economic de la centrala termica Halanga, care asigura aburul pentru fabrica de apa grea, au condus la preturi prohibitive pentru abur si respectiv la preturi de cost ale apei grele foarte mari, uneori cu totul iesite din comun, care au creat imaginea ca producerea apei grele in Romania este neeconomica.
Cu toate acestea, au fost oameni care s-au luptat si au invins toate aceste forte negative si au reusit ca reactoarele nucleare de la Cernavoda sa functioneze cu apa grea produsa in Romania, la Turnu Severin.
  PREFATA:
Ing. Mircea Ioan Turtureanu s-a nascut in anul 1939 si este de profesie inginer chimist. A absolvit Institutul Politehnic Iasi, Facultatea de Chimie Industriala, Sectia Tehnologia substantelor anorganice, in anul 1960. Dupa terminarea facultatii, a fost repartizat la Combinatul de ingrasaminte chimice din Piatra Neamt, de unde s-a transferat la Combinatul Chimic Craiova si apoi la Institutul de Proiectari Anorganice din Bucuresti (IPRAN) care, datorita transformarilor ulteri¬oare, a fost inclus in IPROCHIM-Bucuresti (Institutul de Proiectari pentru Chimie).
In toata aceasta perioada, s-a ocupat, in special, de tehnologia amoniacului si a ingrasamintelor chimice si a fost sef de proiect la doua fabrici de amoniac: Craiova si Slobozia. Fabrica de amoniac de la Slobozia a fost prima fabrica de amoniac de mare capacitate, realizata integral cu utilaje fabricate in Romania. Timp de cativa ani a fost seful Atelierului de calcul tehnologic din IPRAN avand ca obiect de activitate ingineria proceselor si aparatelor din industria chimica.
A participat in calitate de Director la realizarea proiectului apei grele din Romania si a urmarit in de-aproape modul de executie si punere in functiune a fabricii, avand in vedere ca aceasta reprezinta o realizare inginereasca de exceptie, la constructia careia au participat mii de oameni, incepand cu cei din cercetare, proiectare, din uzinele constructoare de utilaje si echipamente, constructorii care au lucrat pe santier si in final beneficiarul care a preluat instalatiile si a inceput fabricatia.
  CUVINTE CHEIE: