RESURSA UMANA IN SPRIJINUL IMBUNATATIRII ADAPTABILITATII ORGANIZATIILOR

  CUPRINS:
INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ORGANIZAŢIA ÎN MEDIUL SĂU
1.1. Relaţia mediu - organizaţie
1.1.1.Influenţa mediului asupra organizaţiei
1.1.2. Intervenţia managerială
1.2. Abordarea sistemică organizaţiei şi managementul acesteia
1.2.1. Organizaţia ca sistem: o abordare holistică
1.2.2. O arhitectură organizaţională flexibilă şi adaptabilă
1.3. Comportamentul organizaţiei ca sistem
1.3.1. Comportamentul organizaţional şi mediul său
1.3.2.Analiza şi intervenţia asupra comportamentului organizaţiei. Modelul NadlerTushman.

CAPITOLUL 2. ADAPTABILITATEA - NOUA PROVOCARE
2.1. Adaptabilitatea lucrătorilor şi întreprinderilor - obiectiv strategic european
2.1.1. Flexisecuritatea
2.1.2. Europa 2020 - noua strategie pentru creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii
2.2. Adaptabilitatea organizaţiei - delimitări conceptuale şi metodologice

CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN CONDIŢIILE MEDIULUI ÎN SCHIMBARE
3.1.Schimbarea şi organizaţiile
3.1.1.Schimbarea în mediul organizaţional
3.1.2.Lecţiile schimbării
3.1.3. Particularităţile proceselor manageriale în condiţiile schimbării
3.2. Rolul resursei umane în procesul de schimbare
3.2.1. Adaptarea organizaţiei este determinată de adaptarea lucrătorilor
3.2.2. Managementul strategic al necesarului de resurse umane
3.3. Gestionarea resursei umane în sprijinul îmbunătăţirii adaptabilităţii organizaţiilor
3.3.1. Flexibilitatea forţei de muncă
3.3.2. Bune practici privind măsurile de flexibilitate internă aplicate în companiile europene şi transferul de know-how managerial
3.3.3. Noi provocări şi riscuri, în condiţiile flexibilizării forţei de muncă

CAPITOLUL 4. COORDONATE ALE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE IN MEDIUL ACTUAL
4.1. Criza globală
4.1.1. Criza ca sursă de schimbări evolutive
4.1.2. Criza managerială
4.2. Răspunsul managerial al întreprinderilor europene la constrângerile crizei globale: flexibilizarea forţei de muncă şi pregătire profesională
4.3. Măsuri de managementul resurselor umane folosite în companiile europene şi româneşti în scopul flexibilizării forţei de muncă
4.3.1. Flexibilitatea timpului de muncă
4.3.2. Practici privind managementul resurselor umane
4.3.3. Provocări şi obstacole la nivelul managementului resurselor umane

CAPITOLUL 5. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ÎNTREPRINDERILE ROMÂNEŞTI, ÎN CONDIŢIILE RECESIUNII ECONOMICE
5.1. Analiza managerială a întreprinderilor din România
5.1.1. Caracterizarea procesului de management
5.1.2. Capacitatea managerială în condiţiile crizei globale
5.2. Măsurile de managementul resurselor umane aplicate în întreprinderile româneşti, în condiţiile recesiunii economice
5.2.1. Obiective şi probleme de analiză
5.2.2. Operaţionalizarea conceptelor
5.2.3. Elaborarea ipotezelor cercetării
5.2.4. Prelucrarea datelor, analiza şi interpretarea rezultatelor
5.2.5. Concluziile investigaţiei
5.3. Direcţii de acţiune privind optimizarea activităţii de dezvoltarea resurselor umane în scopul îmbunătăţirii adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor

CONCLUZII GENERALE ŞI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE
  PREZENTARE:
Actualul mediu economic, social, politic este unul dinamic, în care schimbările se succed cu rapiditate şi au efecte directe asupra vieţii organizaţiilor, iar succesul sau chiar supravieţuirea organizaţiilor este legată de eficienţa răspunsului prin care acestea reuşesc să integreze schimbările şi să se adapteze eficient şi în timp optim. În plus, recenta criză economică generalizată a avut un impact major asupra organizaţiilor, indiferent de mărimea, domeniul de activitate, localizarea geografică a agenţilor economici şi a „testat” capacitatea reală a organizaţiilor de a reacţiona. Criza, ca etapă a procesului de evoluţie către noi stadii de dezvoltare, în care structurile şi relaţiile vechi se transformă către unele superioare funcţional şi nu numai, a impus organizaţiilor de pretutindeni să-şi reevalueze situaţia şi resursele disponibile şi să ofere totodată un răspuns cu o coerenţă strategică, în sensul gestionării corecte a resurselor existente şi de valorificare a potenţialului resurselor insuficient exploatate până acum: oameni, valori, strategii. În acest moment, este necesar să fie gestionate corect pierderile dar şi să fie impulsionate şi valorificate procesele de cunoaştere, inovare, cercetare, reorganizare strategică.
Necesitatea publicării acestei lucrări rezidă din nevoia găsirii unor răspunsuri şi alternative care să vină în ajutorul managerilor în efortul lor de a conduce într-un mediu dinamic, în continuă schimbare, nevoiţi, fiind, să se adapteze fluctuaţiilor economice, să exploreze schimbările din mediu şi să le transforme în oportunităţi şi avantaje care să ofere întreprinderilor poziţii favorabile pe piaţă. Managerii care au o abordare corectă asupra schimbărilor necesare şi care reuşesc să restructureze în mod eficient resursele organizaţionale existente pot face diferenţa între organizaţiile de succes şi cele care doar „supravieţuiesc” sau nu crizei.
Problematica adaptării întreprinderilor la condiţiile mediului în schimbare este complexă şi necesită o abordare multidisciplinară ce implică un transfer de concepţie şi metodologie între discipline variate precum: biologie, management, economia întreprinderii, macroeconomie. Adaptabilitatea organizaţiilor este un atribut de defineşte calitatea organizaţiei şi rezidă într-un proces complex, care depinde de numeroşi factori, printre care: capacitatea de gestionare a schimbării, capacitatea de a previziona evoluţiile mediului organizaţional, stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi opţiunilor strategice, într-o manieră flexibilă. De fapt, organizaţia modernă este pusă în situaţia de a fi ea însăşi într-o permanentă transformare şi înnoire şi nu doar de a răspunde la schimbările mediului înconjurător. Mai mult, adaptabilitatea organizaţiilor, ca sursă de avantaj competitiv, este fundamental bazată pe capacitatea managementului resurselor umane de a asigura dezvoltarea constantă a fiecărui lucrător în parte, esenţială pentru atingerea obiectivelor strategice. Astfel, abordarea modernă a managementului resurselor umane se îndreaptă către abordarea capitalului uman ca resursă strategică şi dezvoltarea competenţelor profesionale şi personale ale fiecărui lucrător, în efortul lor comun depus pentru succesul companiei. În acelaşi timp, complexitatea provocărilor din mediul organizaţional şi exacerbarea competitivităţii în mediul de afaceri extern obligă managerii de resurse umane să optimizeze şi să conceapă noi alternative pentru a pune la dispoziţia companiei o resursă umană pregătită, flexibilă, pentru a susţine eforturile companiei de a face faţă exigenţelor competiţionale crescute. De aceea, managerii şi lucrătorii trebuie să se preocupe de crearea unei identităţi profesionale atractive, a lucrătorului adaptabil, care reuşeşte să integreze la nivel personal cerinţele crescute ale companiei, păstrându-şi în acelaşi timp capabilitatea de a fi activizat pe piaţa muncii.
Practica a demonstrat că, în România cel puţin, răspunsul întreprinderilor este determinat de implementarea măsurilor interne de restructurare şi redimensionare a forţei de muncă ce ţin de dimensiunea cantitativă a practicilor manageriale. În concepţia noastră, orientarea către o abordare calitativă, într-o manieră integrată a măsurilor de eficientizare a proceselor şi fluxurilor interne între componentele organizaţionale principale, centrate pe valorificarea şi dezvoltarea resurselor umane şi gestionarea competenţelor, aduce un plus de valoare adăugată, ce poate veni în sprijinul îmbunătăţirii adaptabilităţii agenţilor economici la un mediu în continuă schimbare.
Noutatea lucrării este absolută, deoarece în mediul ştiinţific din ţara noastră, studiile destinate abordării conceptuale şi metodologice a adaptabilităţii agenţilor economici în condiţiile crizei globale sunt reduse, rezumându-se la studii punctuale privind influenţa negativă a crizei economice generalizate asupra întreprinderilor din mediul de afaceri românesc, concretizată în pierderi de performanţă şi profit, reducerea cheltuielilor, concedieri de personal (în ideea greşit exprimată conform căreia procesul de restructurare înseamnă doar disponibilizarea de personal, când de fapt, restructurarea este un proces complex cu mult mai multe dimensiuni), fără a exista o preocupare reală, fundamentată, pentru pregătirea unui răspuns de adaptare şi construirea planului de redresare.
Rezultatele şi concluziile demersului de cercetare sunt focalizate în scopul de a oferi managerilor o serie de Direcţii de acţiune privind optimizarea dezvoltării resurselor umane, în sprijinul îmbunătăţirii actului managerial în întreprinderile româneşti pe parcursul traversării perioadei de criză, fără a periclita relansarea economică ulterioară. Pentru îndeplinirea obiectivelor acestei lucrări, schiţa parcursului metodologic necesar pentru a trece de la delimitarea conceptuală la înțelegerea fenomenelor în expresia lor pură şi extragerea dimensiunilor de analiză urmăreşte, în principal, abordarea organizaţiei ca sistem, în sensul operaţionalizării „lanţului” intrări - procese de transformare - ieşiri precum şi aplicarea principalelor aspecte enunţate în cadrul modelului Nadler Tushman privind comportamentul organizaţiei. Metoda de cercetare exploratorie aleasă a fost ancheta pe bază de chestionar, deoarece aceasta permite cuantificarea datelor şi informaţiilor legate de comportamentul întreprinderilor, în vederea cunoaşterii în profunzime a problemelor de analizat. Activitatea de cercetare practică constă în derularea unei investigaţii privind măsurile de management al resurselor umane aplicate în întreprinderile româneşti din industrie, construcţii şi servicii, pentru a valida ipotezele ştiinţifice privind evoluţia comportamentului întreprinderilor româneşti în perioada manifestării efectelor negative ale crizei şi cunoaşterea în profunzime a aspectelor legate de dezvoltarea resurselor umane. Investigaţia reprezintă o formă adaptată şi îmbunătăţită a anchetei ce a făcut obiectului fazei IV a proiectului de cercetare-dezvoltare „Gestiunea eficientă a capitalului uman în condiţiile flexibilizării pieţei muncii” derulat în cadrul Programului Nucleu finanţat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în perioada octombrie 2009- august 2011.
Studiul sistematic al dezvoltării resurselor umane în vederea îmbunătăţirii adaptabilitării organizaţiilor este structurat în cinci capitole.
Capitolul 1 delimitează cadrul teoretic al cercetării actuale prin studierea analitică a stadiului cunoaşterii principalelor noduri ale reţelei de cunoaştere a tematicii propuse. În acest sens, am abordat principalele aspecte legate de relaţia existentă între mediul organizaţional şi organizaţie, care are la bază abordarea conceptuală a organizaţiei ca sistem: deschis, cibernetic, adaptativ, ale căror principii ne vor ajuta la conturarea demersului metodologic ulterior. Toate acestea vor fi coroborate cu principiile modelului Nadler-Tushman care constituie instrumentul pentru analiza şi intervenţia asupra comportamentului organizaţiei în scopul studierii pârghiilor favorabile adaptabilităţii organizaţiei.
Capitolul 2 este destinat delimitării conceptuale şi metodologice a termenului de «adaptabilitate» într-o abordare interdisciplinară, totodată cu integrarea acestuia în cadrul strategic european, unde a fost considerat un pilon al dezvoltării umane în noua societatea a cunoaşterii.
Capitolul 3 focalizează cercetarea ştiinţifică în interiorul organizaţiei, oferind consideraţii ştiinţifice asupra managementului resursei umane. În condiţiile mediului în continuă schimbare, managementul resurselor umane cunoaşte noi evoluţii şi particularităţi, cum ar fi flexibilizarea forţei de muncă şi promovarea formelor flexibile de muncă în încercarea de a face cât mai adaptabile organizaţiile şi lucrătorii acestora. Sinteza bunelor practici privind implementarea măsurile de flexibilitate internă aplicate în companiile europene şi transferul de know-how managerial în sprijinul competitivităţii ne-a permis crearea unei baze de date privind contextul, măsurile de flexibilizare şi principalele lecţii învăţate din experienţa companiilor europene, în general. De asemenea, am analizat, principalele provocări şi riscuri la care este expusă gestionarea resurselor umane, în condiţiile flexibilizării necontrolate a forţei de muncă.
Capitolul 4 plasează cercetarea ştiinţifică în condiţiile actuale ale mediului organizaţional caracterizat de schimbare şi criza economică generalizată. În acest sens, am analizat răspunsul managerial al întreprinderilor europene la propagarea efectelor negative ale crizei globale în mediul lor de afaceri, concretizat îndeosebi prin flexibilizarea forţei de muncă şi intensificarea pregătirii profesionale. Ulterior, am aprofundat, printr-o analiză comparativă, tipologia aspectelor legate de flexibilizarea forţei de muncă aplicate în companiile europene şi româneşti, la nivelul anului 2009.
Capitolul 5, conceput pe baza informaţiilor, cunoştinţelor şi experienţelor desprinse din capitolele precedente, aduce analiza la nivelul întreprinderilor româneşti, în condiţiile crizei economice globale. De asemenea, am construit o parte exploratorie care-şi propune cunoaşterea în profunzime a aspectelor practice ale problematicii lucrării. Investigaţia este realizată în 125 de întreprinderi româneşti, urmărind evoluţia rezultatelor şi comportamentului acestora cu accent pe măsurile de managementul resurselor umane, aplicate în condiţiile recesiunii economice. Interpretarea rezultatelor şi desprinderea concluziilor ne vor ajuta la elaborarea unui set de propuneri privind optimizarea activizării măsurilor şi politicilor de dezvoltare a resurselor umane în scopul îmbunătăţirii adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor.
Cercetarea întreprinsă ne-a condus la concluzia că, schimbările survenite în mediul de afaceri cer răspunsuri rapide, iar întreprinderile au nevoie de o resursă umană flexibilă şi uşor adaptabilă la schimbările pieţei. În acelaşi timp, măsurile strategice de dezvoltare a resursei umane trebuie sa pună accent pe inovare şi dezvoltare a potenţialului creativ al oamenilor, pe stimularea învăţării şi a abilităţilor profesionale multidisciplinare, precum şi pe valorificarea unor noi practici precum: munca în echipă, autonomia si responsabilizarea socială. Prezenta lucrare se finalizează prin cristalizarea unor recomandări generale privind îmbunătăţirea actului managerial, în întreprinderile româneşti, în mediul în continuă schimbare, care pot deschide, totodată, noi axe ale cunoaşterii manageriale.
Subliniem faptul că abordarea acestei tematici este doar un prim pas pe drumul studierii ştiinţifice a procesului de adaptare aplicat la nivel microeconomic, care necesită o abordare conceptuală şi metodologică multidisciplinară. Astfel, este necesară continuarea studiului prin iniţierea unor noi lucrări de cercetare fundamentală şi aplicativă în scopul extinderii şi adâncirii cunoaşterii problematicii adaptabilităţii întreprinderilor şi testării noilor ipoteze, dar şi găsirii unor metode operaţionale concrete de optimizare a proceselor manageriale şi de execuţie, în noile condiţii.
  PREFATA:
  CUVINTE CHEIE: