SOS - Calea ferata romana III |
|
CUPRINS: Puţină istorie ................................................................................ 8 Preambul. Contextul general ....................................................... 11 Situaţia Căilor Ferate Române. Infrastructura ........................... 15 Electrificarea liniilor ................................................................... 21 Cauzele acestei situaţii. Părerea unor personalităţi europene .... 22 Propuneri și Concluzii ................................................................. 31 |
|
PREZENTARE: Îngrijoraţi de situaţia dramatică în care a ajuns Calea Ferată din ţara noastră, noi, Asociaţia Generală a Inginerilor din România - AGIR, Asociaţia Inginerilor Feroviari din România - AIFR, Academia de Ştiinţe Tehnice din România - ASTR şi Club Feroviar, considerând că această stare de lucruri nu mai poate continua, am hotărât să ne coordonăm acţiunile, în cadrul unei Platforme Pro Calea Ferată, făcând public acest memoriu prin care prezentăm realitatea sumbră din acest important sector al economiei naţionale, în speranţa că Dumneavoastră, factorii politici şi de decizie, vă veţi sesiza şi veţi reacţiona pe măsura gravităţii situaţiei. Reprezentăm asociaţii profesionale neînregimentate politic şi care cuprind o categorie de specialişti fără de care progresul tehnic n-ar fi fost posibil în România. Poate este de prisos să menţionăm că, în marea noastră majoritate, facem parte din acea categorie de cetăţeni oneşti, care ne iubim Ţara, şi că înţelegem s-o ajutăm, aducând la cunoștinţa celor care ne conduc, situaţia reală, atunci când considerăm că este cazul. |
|
PREFATA: Anul trecut s-au împlinit 140 de ani de la darea în exploatare a primei linii de cale ferată de pe teritoriul Principatelor Unite, între Bucureşti şi Giurgiu (1869), moment aniversar, care ar fi trebuit să constituie un motiv de bucurie, nu numai pentru feroviari, ci pentru întreaga populație a țării şi a celor care o conduc, cel puțin pentru trecutul glorios al acestei instituții. Din nefericire, „aniversarea“ acestei linii, în condițiile în care ea este, de cinci ani, nefuncțională, din cauza prăbuşirii, la inundațiile din anul 2005, a podului de la Grădiştea, de peste râul Argeş, a fost trecută cu vederea. Sigur că, de-a lungul istoriei sale, Calea Ferată Română s-a confruntat cu situații grele, provocate fie de războaie, fie de guvernanți, dar, de fiecare dată, a avut forța, dată de competența specialiştilor, de a se lupta cu ignoranța sau reaua credință, reuşind a se revitaliza şi a atinge un nivel tehnic competitiv pe plan european. Vom încerca, în cele ce urmează, să reproducem unul dintre momentele semnificative, din lunga şi zbuciumata istorie a CFR-ului. Se va putea constata, cu oarecare surprindere, cum „se repetă istoria“! Un prim episod la care vom face referire este plasat la finele anului 1920, când calea ferată era afectată atât de consecințele Primului Război Mondial şi confruntată cu greutăți materiale, cât şi cu unii factori de decizie incompetenți. Aceştia din urmă doreau să dea curs favorabil unor oferte de cesionare a atelierelor CFR, unor firme străine, în condiții total dezavantajoase pentru țară. Constatând că intervențiile şi interpelările oficiale n-au avut, la nivelul factorilor politici de decizie, efectul scontat, Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), împreună cu Politechnica din România, s-au hotărât să informeze opinia publică, printr-un memoriu dat publicității. Pentru edificare, vă prezentăm în continuare câteva extrase. A.G.I.R. şi Soc. Politechnica socot ca’şi îndeplinesc o datorie de onoare aducând la cunoştinţa opiniei publice - după ce în de rânduri s’au adresat fără folos guvernului ţărei - următoarele cu privire la Atelierele C. F. R.: Refacerea ţărei după războiu suferă întârzieri dureroase pentru toţi şi toată lumea atribuie pe drept cuvânt această întârziere ca datorindu-se în cea mai mare măsură nefuncţionărei nervului principal al organismului economic al ţărei, al mijloacelor de comunicaţie şi în special al C.F.R. (...) Cum este obiceiul în ţara noastră, toţi nu se întreabă ce-i de făcut, ci care e vinovatul Şi verdictul a fost foarte lesne de dat. Personalul conducător în special inginerii ca întotdeauna sunt cauza fiindcă dacă lucrătorii nu lucrează vinovaţi sunt ei, că nu ştiu să-i facă să lucreze; dacă nu sunt materii prime, vinovaţi sunt ei, că nu le aprovizionează, chiar în cazul că Guvernul nu acordă la timp creditele necesare; (...) Inginerii sunt vinovaţi, dar nu de acestea, ci de faptul ca n’au zis o vorbă întru apărarea lor şi pentru luminarea opiniei publice şi s’au mărginit a fi mereu martirii soluţiilor rezolvate prin autoritate, lipsită de competinţă... Soluţiunea la care s’a oprit Guvernul deocamdată cu privire la îmbunătăţirea căilor ferate şi în contra căreia ne ridicăm cu toată tăria, este cesionarea atelierelor C. F. R la 2 grupuri străine: un Consorţiu Englez şi altul Francez, cari să-şi împartă între ele atelierele ţării, unul să ia atelierele vechiului Regat şi ale Basarabiei, altul pe acelea ale Transilvaniei. (...) Întrebarea care se naşte acum este următoarea: Dacă susţinem că o cesionare a atelierelor C.F.R. la străini este rea, apoi lucrurile să continue aşa cum sunt, sau propunem să se schimbe ceva Da. Trebuie schimbat sistemul de exploatare al atelierelor, cum de altfel trebuie schimbat şi acela al întregei exploatări a căilor ferate. Căile ferate trebuie să fie o instituţie complet autonomă a Statului, avându-şi conducerea ei specială, cu un consiliu de administraţie cu totul în afara luptelor politice, care consiliu să decidă suveran asupra personalului şi asupra cheltuielilor sale, în limita bugetului votat. (...) Trebuie oare ca noi să persistăm totdeauna a face o experienţă pe spinarea ţării şi să nu profităm niciodată de experienţa altora Trebuie oare ca noi să cădem dintr’o extremă în cealaltă, de la o centralizare meschină şi invederat dăunătoare bunului mers, în care toate incompetenţele comandă şi-şi impun punctul lor de vedere, astupând gura celor competenţi, - la o lepădare completă a avutului ţării pe mâna unor negustori străini Iată că, din nefericire, după 90 de ani de la situația invocată în memoriul de mai sus, calea ferată din România traversează din nou o situație critică, dar din cu totul alte cauze. Situația dramatică în care se află astăzi CFR-ul, a provocat această luare de poziție în forma de memoriu, prezentat în cele ce urmează. |
|
CUVINTE CHEIE: |