SOS - Calea ferata romana III

  CUPRINS:
Puţină istorie ................................................................................ 8
Preambul. Contextul general ....................................................... 11
Situaţia Căilor Ferate Române. Infrastructura ........................... 15
Electrificarea liniilor ................................................................... 21
Cauzele acestei situaţii. Părerea unor personalităţi europene .... 22
Propuneri și Concluzii ................................................................. 31
  PREZENTARE:
Îngrijoraţi de situaţia dramatică în care a ajuns
Calea Ferată din ţara noastră, noi, Asociaţia
Generală a Inginerilor din România - AGIR,
Asociaţia Inginerilor Feroviari din România -
AIFR, Academia de Ştiinţe Tehnice din
România - ASTR şi Club Feroviar, considerând
că această stare de lucruri nu mai poate continua,
am hotărât să ne coordonăm acţiunile, în cadrul
unei Platforme Pro Calea Ferată, făcând public
acest memoriu prin care prezentăm realitatea
sumbră din acest important sector al economiei
naţionale, în speranţa că Dumneavoastră, factorii
politici şi de decizie, vă veţi sesiza şi veţi reacţiona
pe măsura gravităţii situaţiei.
Reprezentăm asociaţii profesionale neînregimentate
politic şi care cuprind o categorie de
specialişti fără de care progresul tehnic n-ar fi fost
posibil în România. Poate este de prisos să
menţionăm că, în marea noastră majoritate, facem
parte din acea categorie de cetăţeni oneşti, care ne
iubim Ţara, şi că înţelegem s-o ajutăm, aducând la
cunoștinţa celor care ne conduc, situaţia reală,
atunci când considerăm că este cazul.
  PREFATA:
Anul trecut s-au împlinit 140 de ani de la darea în exploatare a
primei linii de cale ferată de pe teritoriul Principatelor Unite, între
Bucureşti şi Giurgiu (1869), moment aniversar, care ar fi trebuit să
constituie un motiv de bucurie, nu numai pentru feroviari, ci pentru
întreaga populație a țării şi a celor care o conduc, cel puțin pentru
trecutul glorios al acestei instituții. Din nefericire, „aniversarea“ acestei
linii, în condițiile în care ea este, de cinci ani, nefuncțională, din cauza
prăbuşirii, la inundațiile din anul 2005, a podului de la Grădiştea, de
peste râul Argeş, a fost trecută cu vederea.
Sigur că, de-a lungul istoriei sale, Calea Ferată Română s-a confruntat
cu situații grele, provocate fie de războaie, fie de guvernanți, dar, de
fiecare dată, a avut forța, dată de competența specialiştilor, de a se lupta
cu ignoranța sau reaua credință, reuşind a se revitaliza şi a atinge un
nivel tehnic competitiv pe plan european.
Vom încerca, în cele ce urmează, să reproducem unul dintre momentele
semnificative, din lunga şi zbuciumata istorie a CFR-ului. Se va
putea constata, cu oarecare surprindere, cum „se repetă istoria“!
Un prim episod la care vom face referire este plasat la finele anului
1920, când calea ferată era afectată atât de consecințele Primului Război
Mondial şi confruntată cu greutăți materiale, cât şi cu unii factori de
decizie incompetenți. Aceştia din urmă doreau să dea curs favorabil
unor oferte de cesionare a atelierelor CFR, unor firme străine, în condiții
total dezavantajoase pentru țară.
Constatând că intervențiile şi interpelările oficiale n-au avut, la
nivelul factorilor politici de decizie, efectul scontat, Asociaţia Generală a
Inginerilor din România (AGIR), împreună cu Politechnica din România,
s-au hotărât să informeze opinia publică, printr-un memoriu dat
publicității. Pentru edificare, vă prezentăm în continuare câteva extrase.
A.G.I.R. şi Soc. Politechnica socot ca’şi îndeplinesc o datorie de
onoare aducând la cunoştinţa opiniei publice - după ce în de rânduri
s’au adresat fără folos guvernului ţărei - următoarele cu privire la
Atelierele C. F. R.:
Refacerea ţărei după războiu suferă întârzieri dureroase pentru
toţi şi toată lumea atribuie pe drept cuvânt această întârziere ca
datorindu-se în cea mai mare măsură nefuncţionărei nervului
principal al organismului economic al ţărei, al mijloacelor de
comunicaţie şi în special al C.F.R.
(...)
Cum este obiceiul în ţara noastră, toţi nu se întreabă ce-i de
făcut, ci care e vinovatul Şi verdictul a fost foarte lesne de dat.
Personalul conducător în special inginerii ca întotdeauna sunt
cauza fiindcă dacă lucrătorii nu lucrează vinovaţi sunt ei, că nu ştiu
să-i facă să lucreze; dacă nu sunt materii prime, vinovaţi sunt ei, că nu
le aprovizionează, chiar în cazul că Guvernul nu acordă la timp
creditele necesare; (...)
Inginerii sunt vinovaţi, dar nu de acestea, ci de faptul ca n’au
zis o vorbă întru apărarea lor şi pentru luminarea opiniei publice şi
s’au mărginit a fi mereu martirii soluţiilor rezolvate prin
autoritate, lipsită de competinţă...
Soluţiunea la care s’a oprit Guvernul deocamdată cu privire la
îmbunătăţirea căilor ferate şi în contra căreia ne ridicăm cu toată tăria,
este cesionarea atelierelor C. F. R la 2 grupuri străine: un Consorţiu
Englez şi altul Francez, cari să-şi împartă între ele atelierele ţării, unul
să ia atelierele vechiului Regat şi ale Basarabiei, altul pe acelea ale
Transilvaniei.
(...)
Întrebarea care se naşte acum este următoarea:
Dacă susţinem că o cesionare a atelierelor C.F.R. la străini este
rea, apoi lucrurile să continue aşa cum sunt, sau propunem să se
schimbe ceva
Da. Trebuie schimbat sistemul de exploatare al atelierelor, cum
de altfel trebuie schimbat şi acela al întregei exploatări a căilor ferate.
Căile ferate trebuie să fie o instituţie complet autonomă a
Statului, avându-şi conducerea ei specială, cu un consiliu de
administraţie cu totul în afara luptelor politice, care consiliu să
decidă suveran asupra personalului şi asupra cheltuielilor sale,
în limita bugetului votat.
(...)
Trebuie oare ca noi să persistăm totdeauna a face o experienţă pe
spinarea ţării şi să nu profităm niciodată de experienţa altora
Trebuie oare ca noi să cădem dintr’o extremă în cealaltă, de la o
centralizare meschină şi invederat dăunătoare bunului mers, în care
toate incompetenţele comandă şi-şi impun punctul lor de vedere,
astupând gura celor competenţi, - la o lepădare completă a avutului
ţării pe mâna unor negustori străini
Iată că, din nefericire, după 90 de ani de la situația invocată în
memoriul de mai sus, calea ferată din România traversează din nou o
situație critică, dar din cu totul alte cauze. Situația dramatică în care se află
astăzi CFR-ul, a provocat această luare de poziție în forma de memoriu,
prezentat în cele ce urmează.
  CUVINTE CHEIE: