Punerea în valoare a pădurilor României

  CUPRINS:
Partea I. PADUREA SI GESTIUNEA EI
1. Preambul
2. Gestiunea durabila, perspectiva padurilor europene
3. Functiile padurii
3.1. Sechestrarea carbonului din atmosfera
3.2. Functia economica
3.3. Functia sociala
3.4. Functia cultural-recreativa
4. Conservarea (si restaurarea) ecosistemului prin silvicultura „aproape de natura“
4.1. Silvicultura „aproape de natura“
4.2. Silvicultura „Pro Silva“

Partea a II-a. SERVICIILE ECOSISTEMICE LA INCEPUTUL MILENIULUI AL III-LEA
5. Serviciile ecologice ale padurii
6. Millenium Ecosystem Assessment (MEA - 2005)
6.1. Serviciile suport
6.2. Serviciile de aprovizionare
6.3. Serviciile de regularizare
6.4. Serviciile culturale si sociale
7. Valorificarea produselor si a serviciilor ecosistemului forestier
7.1. Colectarea si transportul lemnului
7.2. Serviciul apei potabile
7.3. Plata serviciilor ecosistemului necomercializabile
8. Programele U.E. pentru recuperarea decalajelor economice
9. Folosirea creditelor nerambursabile U.E. acordate pentru dezvoltarea economiei forestiere a Romaniei
10. Gestiunea padurilor particulare in franta
10.1. Organizatiile proprietarilor de paduri particulare
10.2. Colectivitatile locale
10.3. Administratia si organismele publice

Partea a III-a. PUNEREA IN VALOARE A PADURII
11. Conceptul de punere in valoare a padurii
12. Documentatia pentru planificarea gestiunii ecosistemului forestier
12.1. Amenajamentul, baza planificarii clasice a gestiunii padurii
12.2. Documentatia pentru gestiunea „padurii aproape de natura“
13. Accesibilitatea, conditie pentru punerea in valoare a padurii
13.1. Caracteristicile drumurilor forestiere si studiul traseului prin metoda liniei de cota zero
13.2. Constructia drumurilor forestiere, documentatia, finantarea si factorii de realizare

Partea a IV-a. EVOLU IA TRANSPORTULUI FORESTIER IN ROMANIA
14. Primele studii de punere in valoare
14.1. Centrul de exploatare de la Gura-Motrului
14.2. Studiu general pentru punerea in exploatare de complexe forestiere
14.3. Punerea in valoare a padurilor Fondului Bisericesc-Ortodox din Bucovina
15. Administrarea padurilor si transporturile forestiere pana la preluarea padurilor de catre stat
16. Formare proiectantilor romani si profesionalizarea activitatii de proiectare
17. Programul national de punere in valoare a padurilor inaccesibile din anul 1959
18. Sfarsitul unei epopei

Partea a V-a. TENTATIVA DE ACCESIBILIZARE A FONDULUI FORESTIER NATIONAL
19. Constructia cailor de transport forestier inainte de razboi
20. Tehnica de constructie in primul deceniu al erei comuniste
21. Pregatirea realizarii programului de constructie a drumurilor forestiere din 1959
21.1. Constituirea structurii de organizare
21.2. Formarea personalului
21.3 Dotarea cu utilaje si crearea bazei de exploatare
22. Decalajul dintre executia mecanizata si conceptia de proiectare a drumurilor forestiere
23. Plafoanele costurilor de constructie a drumurilor forestiere
24. Constructia drumurilor forestiere in perioada 1960-1990, esecul programului de accesibilizare

In loc de ,,Postfata“. Constiinta profesionala a silvicultorului
Bibliografie generala.
  PREZENTARE:
  PREFATA:
Incerc pe aceasta cale sa arunc o privire retrospectiva asupra unui fragment din activitatea economiei forestiere a Romaniei, din ultima jumatate a secolului trecut, in care am fost mai mult sau mai putin implicat.

Mi-a fost greu sa aleg titlul lucrarii deoarece notiunea de punere in valoare a fost compromisa de comunisti care au folosit-o pentru a da un titlu convenabil jafului padurilor, prin taierile excesive, stabilite arbitrar, fara sa se tina seama de posibilitatea reala a padurii si de aceea termenul se bucura de o proasta apreciere in lumea silvicultorilor.

In a doua jumatate a secolului trecut a devenit evident caracterul multifunctional al padurii si ca padurea ofera omenirii numeroase servicii, dintre care unele vitale. Silvicultura care domina de doua secole gestiunea padurii si o considera mai ales ca un furnizor de lemn este in prezent
depasita.

Dezvoltarea industriala exceptionala din ultimile decenii, insotita de emisia excesiva de poluanti, pune la indoiala capacitatea ecosistemului Terrei de a suporta aceste efecte devastatoare.

In multe tari din Europa padurea este considerata ca un factor important ce poate diminua raul pe care omul si-l provoaca singur si gestiunea ecosistemului forestier se bucura de o atentie deosebita; se urmareste chiar restaurarea lui, prin orientarea spre o silvicultura aproape de natura.

Ca urmare, m-am hotarat sa pastrez titlul din dorinta de a reabilita aceasta notiune si de a reaminti numeroasele servicii pe care ecosistemul forestier le ofera, esentiale pentru mentinerea biocenozei planetei noastre, cunostinte care, acum o jumatate de secol, erau in cea mai mare parte necunoscute.

Lucrarea prezinta, la inceput, informatii despre serviciile ecosistemului forestier care sunt de pus in valoare si, in final, rezultatele studiului „Productivitatea si capacitatea de productie a padurilor in corelatie cu instalatiile de transport“ (document confidential din 1959, devenit public in 2011).

Ea se imparte in cinci parti, dintre care primele doua abordeaza gestiunea padurii si serviciile ecosistemice pe care aceasta le ofera, partea a treia defineste conceptul de punere in valoare, iar ultimele doua sunt dedicate accesibilitatii padurii, problema de care mi-am legat speranta ameliorarii situatiei padurilor Romaniei.

Acum 14 ani, presedintele ONU, Kofi Anan, preocupat de evolutia ecosistemului mondial, in continua si accelerata degradare, a comandat un studiu asupra ecosistemului lumii in cel de-al treilea mileniu (Millenium Ecosystem Assessment, aparut in anul 2005). Acest studiu, la care au participat un numar impresionant de cercetatori (1360), identifica si determina serviciile ecosistemice, completand continutul lor ecologic cu cel economic.

Serviciile, derivate ale functiilor ecosistemului (definite ca atare in masura in care sunt necesare si folositoare omului), au fost grupate in patru categorii: de suport, de aprovizionare, de regularizare si social-culturale.

In lucrare sunt enuntate produsele si serviciile oferite de padure si sunt prezentate pe scurt numai cele care, in perioada actuala, sunt valorificabile economic (recoltarea lemnului, asigurarea resurselor de apa si captarea carbonului din atmosfera). Se prezinta, de asemenea, silvicultura preconizata pentru conservarea (si restaurarea) biodiversitatii, precum si caile
pentru recuperarea decalajelor existente intre diferite tari europene.

Conceptul de punere in valoare (propus de autor) este constituit din doua parti: prima - care analizeaza mediul - stabileste obiectivele alese si functiile padurii respective, iar a doua cuprinde valorificarea serviciilor si a investitiilor necesare pentru realizarea actiunilor silvicole si pentru conservarea biodiversitatii.

Partea a IV-a - prin trei exemple de punere in valoare, semnificative pentru istoria silviculturii Romaniei - arata competenta si probitatea silvicultorilor la timpul respectiv: din primul rezulta ca furtul din averea statului a fost practicat curand dupa ce Statul a posedat padure, al doilea
arata ca cei mai buni tineri trecuti pe la scoala de la Nancy erau bine formati in domeniul silviculturii, dar erau slabi in ceea ce priveste geniul forestier si problemele economice, al treilea prezinta cea mai reusita punere in valoare, realizata in padurile romanesti de forestieri straini, instruiti si nealterati de mentalitatea fanariota din Vechiul Regat.

Abordand istoria formarii proiectantilor romani, initiata de prof.M.Dracea, analiza te conduce la organizarea Institutului de cercetari si Experimentatie forestiera (din 1936), care se situa la nivel european, si avem masura ramanerii in urma a Romaniei din ultimele sase decenii. Cercetarea - motorul progresului - este eliminata in prezent din activitatea forestiera si inlocuita cu lucrari personale, multe de valoare indoielnica.

In aceasta parte se prezinta si programul national din 1959, de accesibilizare a intregului fond forestier, care a constituit o componenta importanta a activitatii forestiere timp de peste un deceniu, si, in continuare, partea V-a cuprinde pregatirea acestui program si realizarea lui: prima etapa a fost teminata pana in 1968, iar pentru etapa a doua, care prevedea construirea drumurilor de pamant din interiorul padurii, sunt explicate cauzele nerealizarii ei.

In ultimul capitol (In loc de ,,Postfata“) se arata cum, prin alegatii fanteziste si iresponsabile, s-a discreditat silvicultura si activitatea de proiectare, fundamentand practica planificarii arbitrare si justificand politica de industrializare dezastroasa din ultimele doua decenii ale comunismului.

M-am straduit sa exprim in cuvinte putine ce aveam de spus si sa las cititorului posibilitatea de a reflecta liber dupa cum Teresianus Maurus, gramatic din secolul II, recomanda in cartea sa.

Continutul primelor trei parti se regaseste partial in articolele publicate de revista „Silvicultura si cinegetica“, nr. 28 si 29/2011 si nr. 30/2012.

Sunt recunoscator celor care mi-au acordat sprijin moral pentru a aborda acest subiect dificil pentru unii dintre silvicultorii romani, inca dominati de mentalitatea vechiului regim, si ii rog sa ma ierte pe cei pe care, prin cele scrise de mine, i-am suparat.

Adresez cele mai vii multumiri Editurii AGIR si in mod special domnilor Presedinte Mihai MIHAITA si director Ioan GANEA, care m-au tratat cu bunavointa si intelegere.

Exprim intreaga mea gratitudine Doamnei Marina GRAUR care s-a straduit cu rabdare si competenta sa editeze aceasta lucrare.

Manoir de Lurcy, 18 august 2013
AUTORUL
  CUVINTE CHEIE: