DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU STIINTA SI TEHNOLOGIE REZISTENTA MATERIALELOR Roman/Englez/Francez

  CUPRINS:
  PREZENTARE:
Domnitorul Caragea Vodă aprobă la 24 martie 1818, înfiinţarea Şcolii Domneşti
de la Mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, cu limba de predare româna. Din 1856, a fost
adoptată grafia latină. Precursoare a Universităţii Politehnica din zilele noastre, şcoala urma
să pregătească ingineri geodezi, specialişti în măsurarea terenurilor dar şi în construcţia de
drumuri şi poduri. Rezistenţa materialelor a fost considerată o disciplină fundamentală în
pregătirea inginerilor astfel încât se regăseşte încă de la începuturi în programul şcolii.
Profesorii care au predat această disciplină la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti în
prima sută de ani de existenţă s-au format în universităţi vest-europene, introducând apoi în
mod firesc în pregătirea viitorilor ingineri noţiunile pe care şi le-au însuşit.
În primele manuale de Rezistenţa materialelor, elaborate de către profesorii
Constantin Mănescu şi Hermann Schlawe sunt citate ca surse de informare lucrările
publicate de Navier, Saint Venant, Cauchy, Bresse, Tresca, Levy. Bibliografia bogată a
creat autorilor acestor manuale şi greutăţi în alegerea terminologiei şi notaţiilor în limba
română astfel încât se regăsesc cuvinte şi notaţii diferite, uneori chiar pentru acelaşi termen.
Treptat, terminologia în limba română, preluată prin traducere, a evoluat, iar după anul
1950 a fost standardizată, ajungându-se la noţiuni, notaţii şi unităţi de măsură în
concordanţă cu cele utilizate pe plan european. Totodată, dezvoltarea în ultimele decenii
a cercetărilor în domeniul materialelor compozite, ruperii materialelor, analizei
experimentale a tensiunilor, dar şi utilizarea pe scară largă a calculatoarelor, a condus la
preluarea în limba română a unor termeni noi.
Prezenta lucrare doreşte să contribuie la utilizarea unei terminologii corecte,
armonizată cu terminologia europeană în domeniul Rezistenţei materialelor, ţinând seama şi
de faptul că aceasta este comună inginerilor cu specializări diferite.
Pentru facilitarea consultării dicţionarului explicativ privind domeniul Rezistenţei
materialelor supunem atenţiei cititorilor câteva precizări.
Dicţionarul cuprinde peste 1200 termeni, fiind structurat pe două secţiuni:
 prima secţiune prezintă o serie de termeni importanţi, utilizaţi frecvent în
domeniul Rezistenţei materialelor;
 a doua secţiune cuprinde indexul englez-român şi francez-român al
termenilor definiţi în prima secţiune.
Prima secţiune a dicţionarului explicativ conţine în principal lista alfabetică a
termenilor din domeniul menţionat redaţi cu caractere aldine, şi anume:
- termenii de bază (descriptorii) în limba română sunt urmaţi uneori de
simbolurile literale sau abrevierile acestora, dispuse între paranteze unghiulare
şi însoţiţi de termenii corespunzători în limbile engleză şi franceză (redaţi cu
caractere cursive), precum şi de definiţiile conceptelor (în limba română).
Dacă există vecinătate lexicală, atunci descriptorul în limba română este
însoţit de sinonimele corespunzătoare precedate de simbolul grafic ”  ”.
Componentele acestor înregistrări sunt separate prin semnul grafic „ / ”.
- non-descriptorii prezenţi de asemenea în lista alfabetică (sinonimele româneşti
recomandate sau sinonime nerecomandate) sunt urmaţi de simbolul grafic
”  ” (în forma inversă celui de la paragraful anterior), de trimitere la
termenul de bază corespunzător unde se află şi definiţia acestuia.
Definiţiile conceptelor sunt preluate (şi uneori prelucrate) direct din sursele
bibliografice româneşti şi străine.
Lucrarea se adresează inginerilor, cercetătorilor şi cadrelor didactice din domeniu
precum şi studenţilor din facultăţi tehnice.
Mulţumim anticipat celor ce vor studia lucrarea şi vor face completări utile.
  PREFATA:
  CUVINTE CHEIE: