Ecotehnologie

  CUPRINS:
1. Ecotehnologia - Principii de bază1
2. Dezvoltarea durabilă a unei organizaţii industriale35
3. Contribuţii le elaborarea unui model general al unei organizaţii ecotehnologice.
Abordare sistemică117
4. Elemente de analiză ecotehnologică a unui proces tehnologic167
5. Modelul general al unei organizaţii industriale de fabricare construcţii sudate.
Studiu de caz S.C. CONSUD S.A.284
6. Poluarea atmosferei445
7. Poluarea apei - sisteme de poluare500
8. Poluea solului şi măsuri de prevenire a poluării541
9. Strategia de prevenire a poluării mediului570
10. Aspecte privind prognoza şi planificarea unui produs poluant.
Efectul şi impactul asupra mediului a produsului poluant581
11. Abordarea sistemică a problemelor de poluare la o întreprindere624
Bibliografie681
  PREZENTARE:
The paper „Ecotehnologie” is a novelty because interwines technology with environmental protection and since 2000, students of the Faculty of Engineering and Management of Technological Systems began its study.
The work includes all necessary data for designing an ecotechnological process that binds logically all transformations that raw material, seemingly unusable, has to undergo in order to become ecoproducts, with some social utility, conducted by an eco-technological organization, in terms ofsustainable development, within an eco-economy.
Establishing eco-technological flow, determining the moment and type of pollution, determining the pollution coefficient for each stage and the total pollution coefficient, determining the optimal total pollution abatement and environmental quality indicator, establishing of pollution prevention methods and pollution abatement, are the most important problems that, if solved correctly, can transform an industrial organization in a eco-technological organization. The way to resolve these issues is treated in this book.

The Author
  PREFATA:
Pământul este otrăvit! Pământul este în pericol!
Se cunoaște că acțiunea omului determină modificări globale, temperatura globală fiind cel mai bun indicator de sănătate al Terrei. Sporirea emisiilor de CO2, restrângerea suprafețelor împădurite și cultivabile, deșertificarea în expansiune, creșterea industrială fără limite și la limita tehnologiei, aberanta cursă a înarmărilor și experimentele scăpate de sub control, toate sunt acțiuni umane necontrolate și extrem de nocive pentru mediu.
Otrăvirea mediului și amenințarea pentru stabilitatea globală este mult mai mare decât cea a terorismului datorită schimbărilor climaterice care vor avea loc în următorii
30 de ani. Vinovat de creșterea temperaturii globului este, în primul rând CO2, a cărei concentrație a crescut în atmosferă de la 250 ppm (părți pe milion), în perioda industrială, până la 370 ppm, în etapa actuală, iar în ultimii 20 de ani, concentrația de CO2 a crescut cu o rată fără precedent (de 1,5 ppm/an). Concentrația gazului CO2 și a altor gaze cu efect de seră determină creșterea temperaturii cu 1,4...5,8oC până în anul 2100, dacă se păstrează același ritm de dezvoltare și același model de comportament, ceea ce reprezintă o rată de creștere pe care ecosistemele nu o pot suporta și apare colapsul climateric.
De această creștere sunt răspunzătoare în proporție de 42 % industria energetică, cu 24 % transporturile, cu 20 % procedeele industriale, restul de 14 % datorându-se prestărilor de servicii și utilizărilor casnice.
Creșterea temperaturii globale conduce automat la schimbări bruște de climă, de la valori de climă excesivă, însoțită de secetă severă, topirea ghețarilor, creșterea nivelului mărilor și secarea râurilor, până la furtuni ucigătoare, uragane distrugătoare însoțite de inundații catastrofale.
Dacă temperaturile ies de sub control, toate ecosistemele dispar sub o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu și viața devine aproape imposibilă. La acestea mai contribuie și defrișările masive necontrolate și, ca o consecință, înaintarea deșertului care ocupă suprafețe din ce în ce mai mari. Prin reducerea suprafeței pădurilor se reduc posibilitățile de împros¬pă¬tare a aerului pe glob și dispar ecosisteme întregi, iar prin dispariția vegetației se destabilizează solul și se extinde eroziunea.
Creșterea temperaturii medii duce la secetă prelungită și evaporări masive, care produc secarea apelor curgătoare și a celei freatice, care nu mai sunt alimentate de ghețari. Datorită secetei crește volumul de apă folosit pentru irigații și se provoacă sărăcirea debitelor de apă curgătoare și ale lacurilor sau pânzelor freatice. În acest fel lipsa apei va fi problema cea mai grea cu care se va confrunta omenirea.
Lipsa apei va duce automat la încetinirea creșterii recoltelor de cereale cu impact deosebit asupra resurselor de hrană ale populației într-o continuă creștere (populația crește aproximativ cu 1,3 %/an, iar creșterea recoltelor de cereale cu aproximativ 1 %).
Prin urmare, pe lângă lipsa apei va apărea și lipsa de hrană, într-un mediu din ce în ce mai neprietenos. Pentru a cucerii rezervele de apă și de hrană sau pentru a și le apăra, popoarele respective vor apela la armele nucleare, chimice sau biologice și catastrofa globală este iminentă.
În acest fel, secolul XXI se prefigurează a fi unul al războaielor fără de sfârșit, al haosu¬lui general și al distrugerilor fără margini dacă guvernele nu vor înțelege să ia măsurile necesare de prevenire a unor catastrofe generale ale mediului, datorate modificărilor de climă, care în unele zone ale lumii se manifestă deja pregnant.
Alterararea climei pamântului și creșterea instabilității globale sunt probleme care nu pot fi ignorate, ci trebuie situate în prim planul preocupărilor omenirii. Se pot elimina schimbările climatice și deci instabilitatea globală, în primul rând trecând de la producerea energiei pe bază de carburi la una bazată pe energii alternative (pe hidrogen și energii regenerabile), mai ales că, în prezent, există tehnologii care au demonstrat eficiența acestora.
Procesul de alterare al existenței pe Terra va fi încetinit și chiar eliminat dacă se va trece de la procesele economice bazate pe profitul financiar imediat la procesele ecoteh-nologice bazate pe profitul existențial de durată, adică dacă se va trece de la societatea actuală industrializată și informatizată la societatea cunoașterii și conștiinței, adică o societate a dezvoltării durabile.
În secolul XXI se pun bazele civilizației ecotehnologice, singura care asigură dezvoltarea durabilă a locuitorilor Terrei în sprijinul grijii față de mediul înconjurător, protejării habitatului natural existent, regenerării celui distrus și realizarea unui habitat artficial în echilibrul deplin cu cel natural.
La realizarea acestui deziderat, omenirea trebuie să se bazeze pe cele mai noi reali-zări ale tehnologiei și pe dezvoltarea unei conștiinței ecotehnologice bazată pe educație.
Așa a apărut necesitatea unei noi discipline de studiu - ECOTEHNOLOGIA - o îmbinare armonioasă între tehnologie și protecția mediului înconjurător.
Ecotehnologia este știința aplicării științelor care studiază toate transformările la care este supusă substanța primară în vederea obținerii de bunuri cu o anumită utilitate socială și în condițiile unei DEZVOLTĂRI DURABILE.
Obiectivul principal este de a oferi studenților, viitorilor specialiști și oricărei identități chemate să ia decizii tehnologice, cunoștințele necesare determinării, chiar din faza de proiectare, a impactului asupra mediului a aplicării tehnologiei respective, a surselor de emisii poluante, a momentelor apariției substanțelor poluante, a naturii substanțelor poluante și a tipului poluării, dar și a stabilirii: metodelor de prevenire a poluării în momentele respective; metodelor de reducere a poluării în diferitele etape ale procesului tehnologic; coeficientului total de poluare și gradului optim de reducere a poluării. Dacă orice proiect de realizare a unei activități este însoțit și de un proiect de analiză a impactului asupra mediului ca urmare a activității respective, cu toate posibilitățile de minimizare a impactului, se poate spune că sunt create condițiile unei economii bazate pe o devoltare durabilă, având drept rezultate ecoprodusele și ecoserviciile adică o eco-economie.
Pornind de la traseul tehnologic al unui produs sau al oricărei activități și diagrama flux a procesului tehnologic, se face o analiză succintă a momentelor apariției poluării și a sur¬selor de poluare, pentru a pune apoi în evidență metodele de prevenire și reducere a acesteia.
În vederea realizării acestui deziderat, cartea este o succesiune de cunoștiințe și cercetări necesare atât din punct de vedere tehnologic, cât și din punctul de vedere al ingineriei mediului. Cartea este dezvoltată în 11 capitole distincte, dar cu o înlănțuire logică și adaptată și un studiu de caz, cu aplicabilitate concretă pentru o întreprindere de fabricare construcții sudate.
În carte sunt introduse și multe noțiuni noi, neverificate suficient de practică și care, prin sugestiile dumneavoastră, pot deveni utile și pot rezista în timp sau pot fi îmbunătățite.
Doresc să mulțumesc pentru început tuturor celor cu care m-am sfătuit în legătură cu această carte: Prof. univ. dr. ing. N. Avram, Prof. univ. dr. ing. C. Oprean, Prof. univ. dr. ing. D. Drimer; Prof. univ. dr. ing. Gh. Lăzăroiu; Prof. univ. dr. V. Ciobotaru și A.M. Socolescu; ing. M. Filipoiu; ing. L. Frumosu și alți specialiști din industrie și cercetare.
Ca în oricare început există și noutăți, dar și lucruri perimabile, insuficient cercetate și abordate, de aceea, autorul mulțumește anticipat celor care se apleacă spre înțelegerea demersului acestei cărți și prin sugestiile lor participă la îmbunătățirea conținutului ei.


Mai 2011, Bucureşti Prof. univ. dr. ing. Gheorghe AMZA
  CUVINTE CHEIE: